E galagie mare...Sufletul meu nu mai e demult linistit...se agita, se zvarcoleste, arde, apoi se stinge doar ca sa se aprinda din nou...Alearga in pieptul meu si ma frige, ca sa-mi lase semne rosiatice pe o bucata de carne deja rosie: inima...
Am o mie de intrebari in cap si tot atatea scenarii si toate se nasc dintr-o tacere combinata cu o lipsa...Cineva joaca v-ati ascunselea cu mine iar eu sunt legat la ochi si nu reusesc sa ma orientez...Praful pe care-l inghit cu fiecare suflare se inaspreste si cade greu in stomacul facut deja mototol...
Existenta mea sufoca pe unii si-i hraneste pe altii..Cat de diferiti sunt oamenii intre ei! Cat de diferit sunt eu de la un minut la altul...Cate masti se invart pe chipul lor si cat de putin ii descopar cu adevărat ...Uneori cuvintele pot fi atat de mincinoase si trairile atat de fragile...
Adevarul de acum e adevar, dar maine va mai fi?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
doar pentru mine ... :)